Ce sunt amintirile, mă întrebi?
Amintirile sunt fâşii tăcute ale trecutului ce pot ucide oricând, oriunde. Ele nu pot dispărea, oricât ai încerca să le înlături, sunt mereu prezente acolo, întotdeauna gata să te sufoce, să îţi oprească respiraţia greoaie şi să te aducă în pofida disperării.
Amintirile sunt cele ce-ţi redau sentimentele de altădată, cele care te-nfăşoară în tristeţea pierderii clipelor, cele care îţi păstrează sufletul înfăşurat într-o pânză fragilă, ce se poate rupe oricând. Sunt cele care îţi ard spiritul cu fiecare memorie pe care o doreşti cu patimă înapoi.
Amintirile, eu cred că sunt singurele bucăţi de fericire care îţi rămân în inimă când eşti pierdut, singurele alinări de care te poţi agăţa pentru a-ncerca să-ţi domoleşti durerea, singurele fâşii de viaţă care nu pot dispărea, oricât ai vrea acest lucru.
Amintirile mele sunt de neînlocuit, le iubesc, chiar dacă mă doare de multe ori să mă gândesc la trecut.
