Astăzi sunt inundată de inspiraţie. Nu ştiu cum trece timpul, nu mai ţin cont de cât iubesc. Pur şi simplu scriu. Şi atât. Am renunţat la a mai trăi clipele nebune ale normalului, m-am afundat în absurd şi m-am pierdut înecându-mă în speranţe. Mi-am descoperit lumea, şi m-am împăienjenit cu tremurul plăpând al vieţii. Nu ştiu ce să mai fac, habar nu am cum să ies din această iluzie absurdă, cum să găsesc lumină în acest întuneric gros. Nu-mi mai pasă de ceilalţi, sunt complet indiferentă tuturor. Şi eu mă pot juca cu sentimente, şi eu am învăţat cum să pot răni suflete nevinovate.
