Te rog, te implor, nu mă ucide,
Nu mă-neca într-acest amalgam
De sentimente apuse.
Căci am să mă sting uşor
Fără de vise, fără de aripi
Sunt doar un înger
Izgonit in mijlocul acestei
Lumi împresurate de
Culori terne, slabe
Nu mă mai recunosc,
Nu mă găsesc în mine însămi.
Unde mi-e sufletul, inima?
Unde-mi sunt aripile, unde?
