1
El - un înger cumplit, măreţ, cu aer sihastru.
Ea - o simplă copilă înveşmântată-n albastru.
O-ncununată frunte de raze aurii...
Asemeni unui soare părul ei pare-a fi!
Şi chipu-i roşietic, trandafiriu în noapte
Străluce în lumina pură a lunii toate,
Iar ochii-i de-un albastru adânc şi nesfârşit
Precum un ochi de lună în lac ei au lucit,
Sprinteni şi jucăuşi în ploaia neîncetată
De stele şi cerneală, veşnic prealuminată,
Iar marea din privire i s-a învolburat
Temându-se s-adore acel trup minunat.
Căci ea, o simplă fată, înveşmântată-n lună,
Iar el, un înger rău, cu o privire bună,
Se tot priveau, uimiţi, îndrăgostiţi în noapte.
O fericire tristă li se citea-ntre şoapte,
Căci ei nu se ştiau, dară se cunoşteau
De-o viaţă-ntreagă-ntruna ei se tot regăseau
Stupefiaţi c-atât magnific au crescut.
Privirea ei e prinsă în zâmbetu-i cusut
Al îngerului care, cu chipu-nmărmurit,
Nu se mai satură nicicând de-atât de mult privit
Obrajii rumeni, calzi, ai fragedei copile
Şi gura plină toată de-o tainică mândrie,
Zâmbind în lina noapte, lungind gingaşul gât,
Să îi rămână imaginea de înger veşnic-n gând,
Să nu îi scape ochii-i albaştri prăfuiţi
De sub al ei albastru adânc şi nesfârşit!
Să nu îi uite pletele lungi pân' la 'naltu-i umăr,
Negre şi jucăuşe, cu fire subţiri, făr' număr,
Sau taina cea adâncă ce se-ascundea-ntre buze,
Căci el prindea cu dinţii razele de meduze
Ale dulceţii lunii, în cerul cel înalt
Adăpostit alene în infinit stelat.
Şi se-oglindea mereu în ochii-i puri şi sinceri
Şi se gândea într-una la dragostea-i din sânge
Ce îi curgea cu patimă, gândind la ea mereu
Asemeni unui falnic, puternic, mândru leu.
Era înfricoşat de-această pură fată,
Căci nu era prea sigur fecioara ce îi cată
În lumea-aceasta rea,-mpânzită de orgoliu
Ce te pândeşte-n ură, asemeni unui uliu.
Nu-nţelegea prea bine de ce nu se-află acolo
În infinit văzduh, lângă un zeu c-Apollo.
Iar ea avea-n obraji un roşu de cireaşă,
Cum să nu-ţi placă aşa o copilă gingaşă?
Şi ei, uitaţi de lume, astfel se tot priveau
Un tainic, pur, albastru aşa ei tot cerneau
Din dulcile priviri albastre,-ncântătoare
De dragoste, dulceaţă, şi-iubire cerşetoare.
