Cum poţi răni un copil dulce, învăluit în inocenţa frăgezimii, neiubindu-l? Nu-ţi poţi îngădui o clipă de gândire pentru a conştientiza că îi sfărâmi sufletul în bucăţele sidefate cu strălucire, că îi surpi întreaga inimă şi că îi distrugi orice urmă de speranţă pentru dragoste? Cum poţi fi atât de crud? Când ai strâns atâta răutate în spiritul tău? Sunt doar un copil... De ce m-ai lăsat să te iubesc dacă nu mă iubeai? De ce? Mărturiseşte-mi! Spune-mi adevărul, varsă peste trupul meu un amalgam de ură, învăluie-mă în disperare şi pecetluieşte-mi buzele tremurânde cu cel mai rece sărut al tău. Scaldă-mă în parfumul corpului tău, amăgeşte-mă cu un surâs ironic şi lasă-ţi genele să-mi mângâie obrazul înmărmurit. Îngăduie gurii tale palide să-mi străbată conturul până în adâncul urechii şi să-ncumete şoaptele de gheaţă să-mi străpungă timpanul. Priveşte-mă în ochi, lasă lumina aceea pâlpâitoare, plină de-o plăpândă viaţă să se scalde în căpruiul privirii tale şterse, şi spune-mi că nu mă iubeşti, că n-ai făcut-o nicicând şi că nu-ţi îmboboceşte niciodată zâmbetul dulce, încrustat pe chipul ce radiază, când mă vezi! Ai curajul să faci asta? Laşule, nu te mai ascunde în spatele unor vorbe goale şi a unor "apropo"-uri şi gesturi lipsite de sens, şi mărturiseşte-mi! Lasă-mă să ştiu tot ce simţi când mă priveşti, îngăduie-mi să-ţi înţeleg surâsul şi fiecare tresările umplută cu fericire când mă zăreşti apropiindu-mă! Spune-mi, de ce-ţi zăboveşte totdeauna privirea cuprinsă de regrete asupra mea? De ce ţi-e frică? Că n-ai să izbuteşti să îmi arăţi ce simţi? Că nu-ţi voi împărtăşi sentimentele? De ce te laşi captivat de asemenea absurdităţi? Nu poţi găsi răspunsuri la întrebări decât dacă le pui. Nu-ţi fie teamă, nu ezita, nu te-ncărca cu prostii d-astea. Chiar nu ţi-ai dat seama? N-ai realizat până în clipa aceasta? Ahh, dar te iubesc, stupidule! Poate că mult prea mult... Atât de mult încât ţi-am oferit inima mea, am rămas asemeni unui mort viu, lipsit de tresăriri. Nu simt nimic, fiecare sentiment de-al meu este într-o strânsă comuniune cu tine, căci inima mea bate undeva în pieptul tău, lângă a ta. Bate firav, muiată-n gingăşia fiecărei clipe, înveninându-ţi sufletul cu întreaga mea iubire. Îmi simţi dragostea curgându-ţi prin vene? Îmi simţi imaginea-ncrustată în mintea ta, parfumu-mi impregnat în trupul tău? Spune-mi, simţi toate astea? Dar am obosit să aiurez aşa. Am nevoie de răspunsurile tale în acest moment.
Mărturiseşte-mi că mă iubeşti, înger fără aripi!
