Astăzi am întâlnit unul dintre acei nostalgici care te determină doar prin simpla lor prezenţă în jurul tău să meditezi asupra vieţii tale. Dar ce, sau cine este un nostalgic de fapt?
M-a cuprins brusc dorinţa de a-i descoase sufletul, a răscoli prin el şi a-i afla secretele şi motivele tainice ce-l aduseseră acum lângă mine, cu inima şi trupul muiate în melancolie. Cum aş fi putut să-l aflu, să-l cunosc?
Nu ştiam nimic despre el, dar curiozitatea îmi insuflase un aer acru de incompetenţă stranie, inexplicabilă. Şi am fost incapabilă să-i pătrund în minte, să-i cutremur întreaga fiinţă cu argumentele mele despre ceea ce ar fi putut să-mi povestească, să-l contrazic cu o plăcere nesăbuită... Nu-mi puteam înţelege spiritul în acele momente tulburătoare de sălbăticie ; cert este că mă pierdusem în nebunia necunoscutului.
Şi asta a fost tot. Nimic mai mult. Nostalgicul se evaporasem în timp ce îmi pierdusem privirea în gol, gândind aiurea. Oare unde disparuse?
